Ploua ...ploua...ploua...Plange cerul ! Plange neincetat ...Mi-e dor de cimitir .Nu de un cimitir ,mi-e dor de Bellu. Cand simt ca-mi piuie acumulatorul ,ca sunt pe zero ..trebuie sa-i incarc in cimitir .Cand eram pustoaica toata lumea credea ca sunt cam traznita
,cand pretindeam sa ne intalnim ,sau sa ne plimbam prin Bellu si nu prin Cismigiu ...Chiar cred ca daca ar trebui sa-mi inventariez saruturile din parcuri ar fi mai putine dacat cele din Bellu
.MACABRU? Nu .Mai tarziu am inteles ,cand l-am citit pe Kant ,pe Cioran..Cred ca
Cioran spunea ca o vizita in cimitir e o lectie de viata ..(eu as adauga ca si o vizita la spital e la fel !) Cert e ca cimitirul nostru e superb iar mie chiar imi lipseste ..Am acolo "o prietena " -eu o numesc DOAMNA DE MARMORA ALB-ROZ .De cate ori vin "acasa" ,o vizitez ..Ma asez pe banca langa ea si-i povestesc ce-am mai facut ,ce am de gand sa fac ...Ea ma asculta cu multa intelegere (vorbim in gand!)...De multe ori imi zambeste ,alte ori parca-i simt frematand vesmintele ,de parca ar vrea sa-si ridice mana ,sa-mi mangaie parul (mai ales cand sunt trista!) ...Alteori parca vad cum paseste cu umbrela de soare ..vrea sa-mi arate si alte alei ,unde femei ca mine odihnesc sub lespezi de piatra sau de marmura ....si cat ar fi vrut sa traiasca !
Cert e ,ca de cate ori stau de vorba cu DOAMNA DE MARMURA ALB-ROZ ,ma incarc cu atata energie pozitiva incat ma simt in stare sa mut muntii din loc !
Abonnieren
Kommentare zum Post (Atom)
acelasi sentiment apare si la un azil de batrani...poate ca face parte din fiinta noastra...reusim sa apreciem dulceata vietii numai in contrast cu negriciunea mortii....
AntwortenLöschen