Dupa noua zile !

...Au trecut noua zile de la Maslu .
De o saptamana m-am intors in Germania .Incerc sa traiesc "normal " ...Sa merg la munca ,sa dorm ,sa mananc ...sa dorm ...sa ma rog .Sun de cateva ori pe zi acasa... Sora mea ma tine la curent cu suferinta mamei ...Plangem ,ne rugam impreuna ,ne incurajam reciproc ...
I-am schimbat tratamentul mamei ,durerile s-au mai ameliorat,dar are "o stare de rau" ...
Au trecut noua zile de la Maslu ... Plang pe strada ... Ajung acasa si sun sa vad ce face mama ...Sora mea zice ca a vomat sange ...nu-i e bine.Inchid si ingenunchez in fatza Icoanei ...Lacrimile-mi curg pe obraji .. Ma rog ..ma rog la Maica Domnului,La Sfantul Anton ,La Sfanta Paraschiva..,la Sfantul Niculae ..Am si o Madona ..Ma rog la toti de-a valma si am impresia ca nu ma aud ... ,ca nu ma cunosc .. Le spun ca am si ingenunchiat .. poate asa isi apleaca privirea asupra mea ... Imi fac mustrari de constiinta ca sunt poate "prea mandra" ...trebuia sa incep mai demult sa-mi plec capul ...cel putin decand am aflat ca mama e asa de bolnava ...Citesc rugaciuni pe care nici nu le inteleg ... randuri care se pierd in ceatza lacrimilor ... randuri care ma dor cu simplitatea lor ,care spun ceeace simt ....Ce pot sa cer fara sa fiu impertinenta? Sa n-o mai doara ...sa suporte mai usor boala ...sa doarma ...sau sa doarma pentru totdeauna !?!? Am eu voie sa-i cer Domnului ,Sau Fecioarei Maria ..sa-i ia viatza mamei mele cand ea vrea asa mult sa traiasca? Sa-i cer sa faca o minune? E o utopie! Ce sa ma rog ...cum sa ma rog ? Ma aude cineva ? Ma ia in seama?
Aprind o lumanare si ma asez in pat ... Peste mai putin de o ora suna telefonul :"S-a terminat sora mea ...MAMA NU MAI E ! "
NU MAI E !
A doua zi am ajuns acasa .. dupa 24 de ore ... Lumanari ,flori ,haine cernite ...rude ,prieteni ...si mama ! II-am sarutat mana rece si primul gand a fost ca acum n-o mai doare nimic ...si ca-si poate vedea florile din gradina ..(daca e adevarat ca sufletul are nevoie de patruzeci de zile ...) !
Toti incercau sa ma convinga sa dorm ...dar nu puteam .Erau ultimele ORE cu mama .
Ziua cea din urma a fost o zi caniculara .. Momentul cand iti parasesti casa"cu picioarele inainte"...Momentul in care realizezi ca NICIODATA ...nu o sa-ti mai vezi mama ..NICIODATA...
Apoi "VESNICA POMENIRE"! Cäta simplitate si durere in gestul acela in care toti sprijina coliva .. o leagana ca pe un copil mic ...si canta "VESNICA POMENIRE!".....
Un ultim "ADIO" ...de la toti cei care te-au iubit si apoi intoarcerea "LA TÄRÄNA!"
Asta-i tot?
Am mai stat inca o saptamana ..dupa aceea .. E asa de gol fara mama ..asa de pustiu! Parca tot astept sa intre pe o usa ,cu tonusul ei molipsitor ,cu "galagia" ei ... Oriunde ma uit ...e mama !
Plang ,o plang si ma plang ! Apoi ma cert: Sunt egoista? Daca Dumnezeu s-ar indura de lacrimile mele ce ar trebui sa -i cer? Sa ne-o dea pe mama inapoi ,ca noua ne e asa greu fara ea ... Dar ea ,mama ...ar vrea oare sa mai vina? Sa se mai chinuie un pic ..o saptamana ,o luna ...cu durerile ,cu boala ...cu starea de rau ... ca asa vrem noi copii ei .. Nu .Daca am iubit-o asa cum ea ne-a iubit atunci trebuie sa acceptam moartea ei ca pe "o eliberare" ! ..
Ma mint? ...
Nu stiu ...dar tare greu e !
Aseara m-am surprins ca voiam sa o sun . Mi-era dor sa-i aud vocea... si am realizat inca odata ...ca n-o sa o mai aud NICIODATA! As fi vrut sa-i spun ca o iubesc ! Imi pare asa de rau ca nu i-am spus-o cand trebuia! Cred ca daca sunt sincera cu mine nici macar nu am banuit cat de mult a insemnat mama in viatza mea!