Kant zicea cam asa : Cerul i-a dat omului ca echilibru pentru oboseala vietii trei lucruri:speranta ,somnul si rasul . Cred ca sunt niste componente existentiale ale vietii . Azi am sa va povestesc despre un bun prieten .Michael .Miki ,avea 40 ani ,era inalt ,blond ,cu ochii albastrii .. Era un munte de calmitate si intelegere .Sotia lui era tot un "el" ..Peter ,din Elvetia .Era brunet ,cam dolofanel ,cu mare apetit..agitat ,grabit ...Amandoi faceau un intreg .Intr-o seara ,au venit la mine ,la pizzerie .Ca de obicei dupa ce au mancat ,ne-am asezat la povesti .Miki imi povestea ,cu un zambet larg despre ciudateniile lui Peter (ca o mama ,care povesteste mandra ceva despre copilul iubit si rasfatat ).Peter ,protesta magulit ... Apoi mi-au vorbit despre planurile de viitor (si aveau multe ...cat pentru inca 100 ani )..Aveau inca o firma la Berlin ,cumparasera o casa in Elvetia ..voiau sa mute sediul firmei acolo ..programasera urmatoarele doua concedii ...Iar eu ii admiram .Cat de bine se cunosc ,cat se iubesc !
L-am intrebat ganditoare pe Peter daca l-a vazut vreodata nervos pe Miki ?A raspuns ca o singura data ,a vorbit mai tare cu un angajat ..deci a strigat la cineva ,nu la el .A complectat ...O sa traiasca o mie de ani !
Am mai spus cateva bancuri si ne-am despartit !
A doua zi ,aveam toate mesele ocupate ,la pranz .In fata mea se opreste Peter .Nu era agitat ca de obicei ,era GOL ."Miki nu mai e !" Nu intelegeam sensul frazei .. Ma gandeam ca e o subtilitate a limbii germane ..si-l cautam cu privirea ....."Nu ...nu mai e ! " Cum nu mai e ,ce dracu zici ..v-ati despartit ? Nu .Infarct ! Era a treia oara in viata cand lacrimile veneau ca o avalansa .. Stiti cum e ? Ceva ce nu poti controla ... Fara suspine ,fara vorbe ,fara sunete ... Serveam clientii ca un robot ..
Peste o saptamana ,Peter a venit din nou cu familia si cativa prieteni .. In aceeasi formatie cu care sarbatoreau alte evenimente .. Mama ,tata ,fratele .. Doar ca acum erau mai sobri ,imbracati in negru ,cu ochii rosii ..iar Miki lipsea .Tot asteptam sa intre ... Au mancat ,au baut tacuti ... Apoi le-am oferit o runda . Peter m-a imbratisat si mi-a soptit .Stiu ca azi o sa-l vizitezi ,acolo la "anonimi " (asa si-a dorit ....) ,spune-i ca sunt asa de furios ... M-a lasat singur .Cum o sa ma descurc cu toate ? !
Am luat bicicleta dupa amiaza si am plecat la cimitir .Era prima oara dupa 20 ani ca vizitam un prieten in cimitir ,aici . e un cimitir ostil ,rece ,neprimitor .Copaci seculari ,iarba taiata perfect ,aranjamente florale atat de simetrice incat par ireale ... dale de marmura neagra sau rosie ..aliniate ca niste soldati ... Am vorbit cu Miki ,incet ,in soapta ..O mana de cenusa !
Asta a fost ? Asa este ? Azi bem ,radem ,ne iubim si peste cateva ore nu mai suntem ? ! Copacul fosnea incet ..mi se parea ca-i aud rasul linistit ,enigmatic ..Apoi am privit cerul ,cerul cu albastrul lui de mai ...ca ochii lui Michael !
Abonnieren
Kommentare zum Post (Atom)
In felul asta reusim sa constientizam cat suntem de fragili si cat de subtire este granita dintre viata si moarte. Eu am plecat in primul meu concediu in Grecia si desi la plecare am fumat o tigara cu colega mea de birou Lilisor...cand am venit am vizitat-o la cimitir.Nu ar fi o tragedie in sine, caci toti suntem datori cu o moarte...tragedia a fost ca Lilisor avea doar 24 de ani neimpliniti si o multime de planuri de viitor. A fost cea mai buna si vesela persoana de sex feminin pe care am vazut-o vreodata, parea atat de sincera, calda...ca un inger...Cred ca nimeni din cei care au cunoscut-o nu au uitat ziua aia de 17.09.2007...Poate ca moartea isi foloseste secera aproape de noi tocmai ptr ca noi sa intelegem ceva...eu cred ca este un mesaj ptr ca noi sa schimbam ceva din ce nu facem ok in vietile noastre. Dumnezeu sa ii ierte pe cei care au plecat...dar si pe noi, ce ce vom urma!
AntwortenLöschen